Cele mai utilizate ajururi și șabace, sunt următoarele:
Acest punct se realizează pe bază de grupe de fire scoase orizontal (3-4 fire), cosându-se câte 2 rânduri de tigheli (sus și jos). Odată cu tighelele se cos și verticalele ce le susțin. Astfel de “obinzeli” servesc drept câmp pentru cusătura unor șabace.
“Obinzelele” se mai lucrează și fără fire scoase atunci când subliniază șabace mici ori când servesc drept modele în mijlocul altor modele mai mari.
Se folosesc mai ales pentru cusătura șabacelor de la cămășile bărbătești, atât pe poale cât și pe piept.
La iile mai noi, ele apar în șabace care țin locul încrețurilor de sub altiță. “Obinzelile” se întâlnesc în toată regiunea Munteniei. Se lucrează numai în alb; apar și în Bihor unde se lucrează și cu negru.
Acest punct se lucrează în punct de tighel, având grijă ca mai întâi, să lucrăm pătratul format din obinzeli. După aceea, se înfige acul în mijlocul pătratului și se duce firul în partea de sus a fiecărui punct din obinzeli, lucrând orizontalele și ducând acul în aceeași gaură din mijlocul pătratului.
Punctul este specific Olteniei, Munteniei și Ardealului și se lucrează în alb sau cu fir metalic.
Acest punct se lucrează pe bază de “obinzeli” și “gura păpușii”. Motivul se lucrează în 3 etape:
- se cos obinzelile pe margini;
- se scot fire (3-4) orizontal și vertical, în mijlocul cărora rămâne un pătrat de pânză de circa 8-10 fire;
- în mijlocul fiecărui pătrat de pânză se coase punctul “gura păpușii”, înfigându-se acul în centru și ridicându-se până-n marginea pătratului.
Ca și la șabacul “în foarfeci”, la păianjen se lucrează mai întâi “obinzelele”. După terminarea acestora (sus și jos) șabacul se coase pe 3 grupe de fire, ocolind de 3-4 ori mijlocul modelului.
Păianjenul ornamentează ii și cămăși bărbătești din Muntenia, Dobrogea și se lucrează numai în alb.
La acest șabac se lucrează mai întâi “obinzelile”. Pentru realizarea modelului se apuca cu acul întotdeauna grupa a doua de fire, se trece în spatele primei și se introduce acul printre cele două, fără a se face vreo buclă sau nod și se repetă în continuare șabacul “în foarfeci”; se lucrează numai în alb.
Șabacul apare în Oltenia, Muntenia și Dobrogea. În aceasta parte a țării, se lucrează mai ales în alesatură din pânză de borangic.
Pentru realizarea acestui punct se lucrează obinzelile, apoi se scot 8-10 fire orizontal. Fiecare motiv al șabacului se lucrează pe 4 grupe de fire, cosându-se 2 câte 2 grupe.
Șabacul se lucrează numai în alb. Se întâlnește în Oltenia și Muntenia, ca și punct de subliniere al altor șabace mari.
Șabacul se lucrează mai ales la cămășile bărbătești. Pentru cusătura șabacului se lucrează “obinzeli” (sus și jos), apoi se scot fire numai orizontal (12-14 fire), după cum este pânză de groasa. În mijlocul firelor scoase, avem grijă să lăsăm 2 fire nescoase; deci 6 fire scoase sus și 6 jos.
Șabacul se lucrează bătând de câte 2-3 grupe de fire, cusătura sprijinindu-se pe cele 2 fire orizontale din mijloc, care se întăresc și ele prin bătaie cu acul.
Sabacul se lucrează pe piepții cămășii bărbătești, la mâneci jos și pe poale. Este specific cămășilor lungi, din sudul tarii și se lucrează numai cu alb.
Bătaia este punctul necesar cusăturii ajurului.
Se lucrează în 3 etape:
- se lucrează “obinzelile” de pe marginea ajurului;
- se scot fire în forma de șah (orizontal și vertical), lăsându-se pentru susținere grupe de câte 2-3 fire, orizontal și vertical;
- se începe “bataia”, adică cusătura firelor de susținere, fiecare orificiu fiind călcat de câte 2 ori.
În felul acesta, se realizează plasa pe care se lucrează ajurul. Bătaia se folosește mai ales pentru ornamentarea cămășilor bărbătești.
Tăietura este cusătura care se face pe bază de punct “la un fir” sau feston. Cusătura finisată apare tăiată în găurele pătrate, tăietură ce dă mare finețe motivului.
Se lucrează în felul următor:
Se lucrează în felul următor:
- se întăresc marginile cu feston și se taie firele din interior în formă de pătrățele;
- firele rămase se întăresc prin bătaia cu acul.
Tăietura se lucrează numai în alb și este punctul specific vestului țării (Banat, Munții Apuseni, Bihor, etc). Puncul apare și în sudul țării (Olt), dar pătrățelele rămân netaiate.
Sursa: Aurelia Doagă, Ii și cămăși românești