Cele mai utilizate tipuri de cheițe, sunt următoarele:
Cheița “muște” este cheița care se lucrează în cruci, pe mijlocul cărora cade întotdeauna o linie verticală.
Această cheiță se folosește pentru închiderea iilor și poalelor cămășilor. Punctul este specific cămășii din sudul Olteniei.
Această cheiță se realizează ca și “ciocănelele” simple, cu deosebirea că aceasta se lucrează pe grupe cu câte 2 sau chiar 3 ciocănele.
Cheiță ajută la încheierea mânecilor și piepților iei, precum și a poalelor.
Se lucrează în culoarea cusăturii iei, de regulă în negru sau roșu. Cheița se folosește în ornamentarea cămășilor din Oltenia și Muntenia.
Cheița “în piciorușe” se realizează în felul următor:
- se înfige acul de sus în jos, în marginea superioară și se trece peste fir;
- se înfige apoi acul de jos în sus, trecându-se pe deasupra firului (s-au format astfel piciorușe sus și jos);
- se continuă tot așa.
Se lucrează în culori de roșu, negru, alb, galben.
Această cheiță se folosește mai ales ca motiv ornamental, de-a lungul modelului lat de pe mânecă și a poalelor, pe foi în sus.
Cheița se lucrează cu punctul “la un fir” înnodat în centrul motivului. Ea se coase în felul următor:
- se înfige acul în marginea de sus a pânzei și se scoate în jos între cele 2 margini, firul rămânând în spatele acului și deci terminându-se în nod;
- se înfige acul în marginea de jos și se scoate în sus, firul rămânând tot în spate și formându-se alt nod;
- din nou se înfige de sus în jos (la distanta de 1 fir) și se realizează nodul;
- iarași în sus ș.a.m.d.
Cheița se lucrează, prin alternanță, cu roșu și negru și are lățimea de circa 2cm.
Cheița “frunze” se lucrează pe bază de punct înnodat. După ce se lucrează un punct de “ciocanel”, se trece la coaserea frunzei, apucând marginile sus și jos, crescând și descrescând.
Se folosește mai ales în partea de nord a Olteniei și în Argeș.
Sursa: Aurelia Doagă, Ii și cămăși românești