Există 2 tipuri de încreț: funcțional și nefuncțional.
În mod tradiţional, acest încreţ este o tehnică de cutare, de embosare a pânzei – de aici şi numele. Ca şi în cazul altor tipuri de creţuri (de Gorj, de Maramureş etc) femeile îşi puneau măiestria la lucru şi dădeau şi un rol de împodobire acestei cusături.
În perioada modernă (secolul XX) acestui încreţ, destul de migălos, nu i-a mai fost acordată atenţia de odininoară. Apare astfel încrețul nefuncțional, care este cusut cu aceeaşi tehnică, dar fără a mai fi încreţit. Pentru că el nu mai avea efectul decorativ de embosare de altădată, femeile au început să îl coasă cu fire colorate.
Încrețul este ornamentul care se lucrează sub altiță, la ia cu altiță, încreț și râuri. Ornamentul se lucrează în special la iile de Oltenia, Muntenia și Moldova.
Acest punct se realizează pe baza punctului “înaintea acului”, cusătura făcându-se vertical (fata de poziția lui orizontală) și conform modelului. Pe măsură ce un rând de linii au fost cusute, aceastea se strâng ușor, ceea ce face ca pânză necusuta sa iasă în relief, astfel ieșind modelul la iveală.
Încrețul se lucrează cu galben, crem ori cu alb (uneori cu gri în Moldova) și numai în motive geometrice. Punctul se lucrează în așa fel încât, pe fata pânzei apar orizontale, iar pe dos verticale.
Sursa: Aurelia Doagă, Ii și cămăși românești